Archive for June, 2012

Din seria how is made – sau cum se face: Cascavalul in casa

Recunosc ca m-am lasat dusa de val cu gradina de zarzavat si nu m-a mai pasionat prea tare branza…sau orice alt produs lactat. Nu pentru ca as avea ce manca deocamdata din gradina, dar e frumoasa rau 🙂

Si cum viitoarele rosii (dupa cum se preconizeaza de toata marimile si culorile) merg bine cu o branzica, dar se transforma in delicatesa mancate cu cascaval, am zis sa va povestesc,asa cum am promis, reteta de cascaval facut in casa.

In principiu, este ceva gen…branza facuta cu lapte…sau ceva de genul:

Branza marunta proaspata de vaca, scursa binisor, se pune in vasul cu lapte proaspat – pe foc. Focul trebuie lasat incet, sa nu se lipeasca continutul pretios al vasului. Se amesteca incet, pana ce branza marunta se omogenizeaza cu laptele.

De aici, intra in actiune forma speciala de cascaval – si e lasat la scurs (depinde de preferinte – mie imi place cel scurs bine). Si tot in functie de preferinte se poate manca asa sau se poate pune la afumat. Din nou, eu prefer afumat – nu de alta, dar pana nu m-am marit nitel habar nu aveam ca exista si varianta fara fum (asa se face pe la noi cascavalul – doar afumat). In alta parte a Argesului se acopera apoi cu ceara…la noi nu se facea si nu face asa – lipsa de stupi 🙂

Oricum va place, vi-l recomand in special pe cel facut in casa. data viitoare vreau sa adun ceva informatii despre ce are in plus branza/cascavalul facut in mod industrial – sa vedem daca este bine sa ne ferim de el sau e doar o fobie.

 

 

Leave a comment »

Din seria: How is made – sau cum se face…branza

 In urma unor discutii care mi s-au parut amunzante, mi-am dat seama ca, desi multa lumea mananca produse lactate “home made”, putini stiu cum se fac exact.

Aceasta fiind situatia din teren, mi-am zis ca nu strica sa va povestesc putin mai mult despre cum si ce se pune in branza  – fie ea de orice animal care da lapte…Noi am crescut in special cu branza de vaca, asa ca va rog sa ma iertati daca din obisnuinta o sa fac mai des referire la aceasta.

Asadar – se ia un recipient (noi ii zicem galeata) si se mulge vaca (sau capra/oaia). Ca fapt divers, o vaca poate sa dea pana la 10 L la o mulsoare, in timp ce o capra/oaie rareori ajunge la 5 L/zi – de aici si diferenta de pret intre sortimentele de   branza.  Atunci cand este muls, laptele este putin caldut. Se lasa putin “sa se aseze”, apoi se pune cheagul (in general sunt instructiuni referitor la cantitatea necesara pe sticla de cheag).  Cand laptele se incheaga (da, de aia ii punem cheag :)) se observa cu ochiul liber – trebuie amestecat putin in el sa se separe ceea ce o sa fie zer de laptele inchegat. Odata terminata aceasta separare, punem continutul intr-un saculet de tifon si il lasam sa se scurga (ideal zerul nu se arunca). Atunci cand este suficient de scursa (dar nu trebuie lasata prea mult pentru ca apare fenomenul de “scartait in dinti” – la fel se intampla si daca este pus prea mult cheag) se scoate din saculet, se taie bucati mari, se presara sare (din belsug) si se pune frumos in zer unde, tinuta la rece, rezulta branza veche. Aceasta este branza telemea.

Preferata mea este branza marunta – laptele muls se lasa “la prins”(adica se lasa la temperatura camerei vreo 2-3 zile). Atunci cand este prins se incalzeste usor, se amesteca bine si se observa cum se prinde singur. Din nou, se pune in saculet si se lasa la scurs. Aceasta branza este mult mai perisabila si trebuie consumata proaspata – de fapt, asta este farmecul ei.

Data viitoare as vrea sa va povestesc cum se face cascavalul.

Comments (3) »

%d bloggers like this: